5:17 dimineața

4:27 sună alarma de la telefon... o reduc la tacere și pun capul înapoi pe pernă...
4:37 același lucru... de data asta mă târăsc până în baie... mă îmbrac... nu indraznesc să îmi trezesc stomacu la ora asta așa că nu mănânc nimic... mă înfofolesc bine și îmi fac curaj să ies în frig și întuneric...
5:00 doar eu și vântul animăm strada... eu o cobor, el o urcă și mă zgârie pe obraji... mi-e așa de somn și frig, încât nu-mi vine să cred că merg la lucru... am sentimentul că unde merg mă așteaptă un pat cald și câteva ore de somn... când mă gândesc că o să stau în picioare și în curent 9 ore îmi vine să mă întorc acasă...
5:17 la ora asta partea 'evil' a creierului meu lucrează la capacitate maximă... ce-ar fi dacă s-ar lua curentul în tot orașul? sau măcar în cartierul unde lucrez eu... poate se produce un cutremur și se declară zi de panică... sau poate se dărâma clădirea sau se blochează intrarea... poate erupe ceva vulcan ascuns sub oraș... dar asta e puțin probabil având în vedere petrografia regiunii... poate se declanșează un incendiu... poate e inundație... poate se întamplă un eveniment important și se declară zi liberă... poate avionul care face acu gălăgie deasupra mea se prăbușește în centru... poate ne invadează ceva popor războinic... poate se pune la cale un atentat cu bombă... poate începe al treilea război mondial... poate vine sfârșitul lumii...
5:30 și uite așa ajung la lucru dezamagită că azi e o zi ca oricare alta în care nu se întamplă nimic deosebit... poate mâine dimineață am mai mult noroc...

nu pleca acasă fără flori...

zâmbesc... mi-e bine... mi-e așa de bine... mă plimb singură ascultând muzică, lucru ce nu l-am mai făcut de prea mult timp... e toamnă... esti tu... plouă mărunt... aproape că dansez...
îmi palce să mă uit în ochii celor care trec pe lângă mine și să le zâmbesc... poate vor zâmbi și ei... mi-ar plăcea să le dau un pic din starea mea de bine, din magia pianului și a acordeonului...
extenuată mă plimb prin mirosul de toamnă, miros de frunze uscate și ude, miros de cer înnorat... am cumpărat un buchet de flori de la o tanti de pe stradă... 'nu pleca acasă fără flori' i-a spus unui tip... am simțit că florile îmi mai lipsesc așa că am plecat acasă cu flori... vișinii și galbene... una galbenă i-am dat-o trabanțelului din cartierul meu... sigur se va bucura dimineață când se trezește...
zâmbesc... și ma duc la somn zâmbind... și știu că ma voi trezi zâmbind pentru că florile îmi vor zâmbii... și mai știu că zâmbetul perfect tot pentru mine e...

banal

"ce s-a întamplat? unde sunt? mă aude cineva? cum am ajuns aici?..." astea nu-s întrebari pe care mi le pun... pentru că știu ce s-a întamplat, știu unde sunt, știu cum am ajuns aici și puțin contează dacă mă aude cineva sau nu.

Abia am mâncat și învârt o scobitoare între dinți... Ascult In Extremo și povestesc pe mess... Îi explic unui prieten niște acorduri de chitară... Între timp citesc Sartre... Mai ciugulesc din niște biscuiți cu cremă de ciocolată... Aștept să termine mașina de spălat cu hainele, ca să le scot și să le pun la uscat... Mă gândesc fericită la ziua de mâine... Zâmbesc mult. Am o stare ciudată, în sensul bun... Vremea se răcorește și asta îmi face mare plăcere. Mai încolo o să ies la plimbare în vântul care miroase a copaci și iarba și nori... O să stau în parc și o să citesc, o să privesc copiii cum se joacă, o să văd iar perechi de tată-fiu plimbându-se și povestind... Mă dor picioarele și mă prinde câte un carcel de îmi vine să țopăi de durere. Dar o să ies, nu pot sta în casă când vântul mă cheamă... Mâine dimineață o să mă urăsc că iar am ieșit seara și nu am dormit destul... La 5 jumate o să ies din casă și o să merg la lucru, o să fie frig, o să fie iar Lună și stele... Apoi o să fie răsăritul care mai întâi aprinde vitraliile bisericii din centru, și apoi tot orașul... O să mă enerveze colegele cu injurăturile lor și cu vorbele lor oribile... O să mă ard iar cu ulei fierbinte și timpul o să treacă încet și repede... O să merg acasă, o să fac un duș, o să merg la autogară și o să pornesc... O să citesc pe drum, o să privesc pe geam... O să ajung și o să îmbrățișez și o să mă simt ciudat... O să sărut... Apoi o să văd și o să ascult In Extremo... O să mă entuziasmez iar de Sibiu... Apoi o să dorm... Apoi o să vină dimineața cu un zâmbet... O să mă plimb și o să iau cu mine multe lucruri... Apoi o să plec, o să mă întorc, iar trezit dimineața și lucru... În week-end o să merg la țară, la cireșul meu galben care mă așteaptă... Probabil o să mă cert cu părinții, dar până la urmă o să fie bine... O să stau la soare și o să citesc, sau o să aștept ploaia în vârful cireșului... Apoi mă voi întoarce iar, și iar lucru și plimbari seara...

ce s-a întamplat? Prea plină de entuziasm și nerăbdare pentru ziua de mâine am fugit să scot hainele din mașina de spălat. În goană am călcat strâmb înainte să ies din cameră și am dat cu capul de blana de la ușă. Am căzut peste prag. Înainte să apuc să îmi pierd conștiința din cauza loviturii, m-am înecat cu scobitoarea.
unde sunt? în întuneric... cred că ar trebui să dorm.
mă aude cineva? dacă e cineva aici, probabil doarme... oricum, nu cred că m-ar auzi pentru că nu vorbesc, doar gândesc.
cum am ajuns aici? am murit.

Citește-mă

Îți scriu aceste rânduri ca să îți dai seama cât greșești...

Vezi tu, în ultima vreme mi-am dat seama de multe lucruri și acum gândesc altfel... Mi-am schimbat perspectiva de a privi viața și sunt mulțumită de priveliștea ce se întinde sub ochii mei. O să ți se pară ciudat, dar acum nu doar că văd partea plină a paharului, ci și încerc să îl umplu. Acesta e scopul meu acum.
Știu că nu îți place schimbarea care a avut loc în mine, dar trebuie să iei lucrurile așa cum sunt. Vei încerca să mă convingi că e doar o stare trecătoare care acum pe moment îmi face bine, dar care pe termen lung îmi va face rău. Dacă chiar e o stare trecătoare, voi încerca să o țin cât mai mult posibil, și dacă îmi face bine doar în acest moment, voi prelungi prezentul peste viitor.
O să invoci morala și religia, și o să-mi explici lucruri pe care mi le-ai explicat de mii de ori. Te voi asculta ca de obicei, apoi voi încerca să îți explic și eu lucrurile pe care le simt și care le gândesc. Ca de obicei, tu nu ma vei înțelege, și iată-ne iar în veșnicul punct de la care am pornit și la care ajungem de fiecare dată.
Aș vrea să nu o mai luăm pe drumuri circulare care ne duc de unde am pornit. Hai să o luăm pe un drum spiralat... Hai să vedem unde ne va duce acesta... Dar pentru a porni pe el, trebuie să uiți tot ce ai învățat de la alții sau de la viață, tot ce ai citit, tot ce ai văzut, tot ce știi... Să încerci să pui deoparte ce simți pentru mine, pentru tine, pentru alții...
Și cu mintea goală să mă asculți... Să faci un pas înapoi și să te desprinzi din cercul în care intram de fiecare dată... Mergi pe spirală, poate așa o să mă înțelegi...

Încearcă, nu e greu... Pentru ca un singur lucru am să-ți cer: lasă-mă să fiu fericită...

azi noapte...

Era zi și cerul era luminos... Jos pe pănânt era mult albastru și o agitație fără zgomote. Eram mai mulți și eram afară.
Am auzit un zgomot și m-am uitat sus. Prima dată am crezut că a fost un fulger, dar liniile albe pe albastrul spălăcit erau încă vizibile... Apoi mi-am dat seama ce se întampla: cerul era înghețat și începea să crape... Era un cer cu nori, nu prea înalt... Crăpăturile erau luminoase și bucăți de cer înghețat începeau să cadă pe pământ... Fugeam... Fugeam cu toții, care încotro...
M-am oprit. Plăcile de cer înghețat de sus începeau să se rotească... mai sus de ele era un neant alb spălăcit, puțin luminos. Se mai vedeau bucăți mici căzând, iar cele ce se roteau formau cercuri concentrice...
M-am trezit.

liniște! se visează...

Am nevoie de liniște... Vreau să tăceți, să nu vă mai mișcați... De fapt, vreau să vă opriți și respirația... inima să nu mai bată, ochii să nu mai clipească... Vreau ca moleculele să nu se mai miște nicicum, celulele să devină inerte... Gândurile voastre să nu se nască, să nu crească, să nu zboare... să nici nu existe... Nu vrea ca nici un sentiment să vă anime sufletele, să nu fie umbră de trăire... Vreau să nu existați pentru că am nevoie de liniște...
Am nevoie de liniște ca să pot dormi... Prevad că noaptea asta voi intra în lumea viselor frumoase și vreau ca somnul să-mi fie adânc și dulce... Și dacă voi ajunge într-un vis cu el, nu vreau să mă mai trezesc... vreau să rămân acolo...
Așa că pregătiți-va să faceți liniște, adică să nu mai fiți... pentru că aici se visează...

ALEGRIA!

zâmbesc și mă gândesc la viitor… ar trebui să lucrez la proiect, dar eu mă gândesc la faptul că știu ce vreau să fac când voi fi mare, sau acum… vreau să fug cu circul… de ce?… încă nu m-am gandit atât de adânc încat să pot da motive… de fapt, știu de ce… nici nu trebuie să mă gândesc prea mult… nu este circul cea mai complexă formă de spectacol?… ei, este! muzică, dans, teatru, magie, sport, joc, comedie și încă multe altele care din cauza oboselii nu binevoiesc să îmi vină în minte[oboseala este a mea, nu a lor]… văd ideea surâzîndu-mi din ce în ce mai luminos… aș putea să fac ce îmi place, tot ce îmi place, orice îmi palce… și asta fără ca ceilalți să mă judece sau condamne… aș fi ‘a freak’ dar pentru ca aș fi la circ, nimeni nu ar da importanță acestui fapt, pentru că așa e normal: locul ciudaților e la circ, nu?… dar nu numai… ei, aici ar fi de vorbit multe… dar poate altadată, acu vreau sa fug cu circul…

probabil că primul lucru pe care îl voi face va fi să mă rad în cap… da… dar mai întâi mă voi vopsi brunetă îintotdeauna am fost curioasa cum aș arăta brunetă), apoi roșu aprins (cum era Kurt Cobain într-o vreme)… apoi îmi voi face creastă… și apoi mă voi rade de tot… abia aștept! :D

voi învăța să merg pe bicicleta cu o roată… dar mai întâi voi afla cum se numește, pentru că nu pot sa-i zic BIcicleta cu O roată… se cam bat cap în cap… sau litera în litera….

voi învăța să jonglez cu o singură mână și apoi cu ambele…

voi învăța să rotesc 17 cercuri în jurul corpului (deodată)…

mă voi îmbracă în clovn și îi voi face pe oameni să râdă împiedicându-mă…

voi învăța mima și voi oferi flori invizibile copiilor…

voi cânta la chitară, și voi învăța să cânt la vioară, violoncel, acordeon, pian, harpă, cimpoi…

voi cânta și cu vocea, solo și în cor…

voi fi asistenta magicianului în actul de dispariție…

voi fi culoarea ‘vișiniu’ în spectacolul culorilor…

voi juca într-o piesă în care personajul meu va muri… în altă piesă eu voi fi Luna… în alta voi fi fratele personajului principal…

voi ajuta la decorarea scenei și la pictatul decorurilor…

voi călătorii în toată lumea cu circul și astfel visul meu de ‘wonderlust queen’ se va împlini…

îmi voi confecționa singură unele costume…

voi compune muzică, piese de teatru și scenarii pentru scenete de pus în scenă…

voi avea un animal, nu știu sigur încă ce… poate câine… poate… sau?…

voi scrie, voi termina toate cărțile începute și neterminate și le voi publica…

nu voi uita de tot ce m-a făcut să sufăr și să vreau să mor, dar voi avea motive să nu mă gândesc la asta și să continui să trăiesc măcar cu un gând zâmbitor pe zi…

voi scrie multe scrisori și cărți poștale pe care le voi trimite…

voi colecționa tot felul de lucrușoare care să-mi aducă aminte de momente fericite, triste, plăcute, neplăcute, importante, interesante, ciudate…

îmi voi aduce aminte de noaptea asta în care mi-am hotărât drumul în viață…

drumul circului… drumul alegriei…

egoistă pentru prima dată...

M-am săturat să-mi mulțumesc părinții, să am grijă să nu-i rănesc pe cei din jur, să le fac pe plac prietenilor. M-am săturat să fiu drăguță cu toată lumea și să dau sfaturi pe care eu nu le pot urma. M-am săturat să mă umilesc doar ca să mă ierte cineva, m-am săturat să-mi cer iertare când vina nu e a mea. M-am săturat să fiu într-un fel doar ca să nu fie vorbit de rău numele familiei, m-am săturat să-mi fie băgate pe gât chestii pe care trebuie să le accept doar ca să nu aduc rușine familiei.

M-am săturat de toate astea și de toate lucrurile care mă împiedică să fiu fericită. M-am săturat să uit de mine pentru alții. Așa că de acum înainte voi fi egoistă și voi încerca să mă mulțumesc pe mine în primul rând, chiar dacă parinții se vor supăra, prietenii vor strâmba din nas, cei din jur vor suferi, chiar dacă numele familiei vă fi vorbit de rău din cauza mea, chiar dacă voi dezamăgi.

Mă vreau pe mine pentru mine. Dacă nu vă convine, zâmbesc răutacios și vă întorc spatele.