Era zi și cerul era luminos... Jos pe pănânt era mult albastru și o agitație fără zgomote. Eram mai mulți și eram afară.Am auzit un zgomot și m-am uitat sus. Prima dată am crezut că a fost un fulger, dar liniile albe pe albastrul spălăcit erau încă vizibile... Apoi mi-am dat seama ce se întampla: cerul era înghețat și începea să crape... Era un cer cu nori, nu prea înalt... Crăpăturile erau luminoase și bucăți de cer înghețat începeau să cadă pe pământ... Fugeam... Fugeam cu toții, care încotro...
M-am oprit. Plăcile de cer înghețat de sus începeau să se rotească... mai sus de ele era un neant alb spălăcit, puțin luminos. Se mai vedeau bucăți mici căzând, iar cele ce se roteau formau cercuri concentrice...
M-am trezit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu