aerul tare s-a coborât din munți,
șiroiește pe străzile orașului,
sărută frunți;
îmi intră prin pori
mirosind a viitoare flori
și-a iarbă țâșnită
din pântecul pământului,
pântec mustind
nerâbdător
să explodeze în muguri
și-n frunze și-n verde.
pașii mi se întind
printre case și blocuri
și vântul în suflet mi se pierde
cu zâmbet și cântec
și proaspătă speranță.
