Despre mine

Fotografia mea
pasărea cu frică de înălțime...

joi, 14 mai 2009

metafizica spiralelor

teoria că cercurile sunt perfecte e detronată. de mine. Spirala Spirală.
ce e un cerc? e o linie a cărei capete se întâlnesc, astfel de oriunde ai porni tot acolo ajungi.
monotonie!
și eternitate...
dar ce e o eternitate de monotonie?
nu, mulțumesc. când m-am născut nu am optat pentru așa ceva.
mare brânză e și perfecțiunea asta a cercurilor. să te tot întorci de unde ai pornit. nu-mi surâde deloc. și nici nu-mi sună a perfecțiune, pentru că ideea mea de perfecțiune nu implică o serie de evenimente care se repetă la nesfârșit.
spirala?...
spirala! asta da perfecțiune!
nu voi jigni oamenii cercurilor spunând că cercurile nu sunt perfecte. fie. dar spiralele sunt mai perfecte. sunt cele mai perfecte. și mai ales, spiralele sunt singurele entități care îi pot atribui perfecțiunii grade de comparație.
o viață dusă pe o traiectorie spiralată e ceva ce duce la perfecțiune. e ceva aventuros, neștiind calea dinaintea ta pentru că nu ai fost acolo încă.
viața mea se învarte în cercuri. cercuri intersectate. sunt când în cercul familiei, când în cel al facultații, când în cel al vieții sociale și așa mai departe.
dar am și spirale. da am. spirala gândurilor, spirala viselor, a imaginației.
drumul spre perfecțiune [sau fericire] e făcut doar din spirale intersectate.
când voi avea spirale pe toate planurile, atunci viața mea va fi într-o armonie spiralată, va fi liniște și pace și voi fi pe drumul cel bun spre fericire, fără să rătăcesc pe cărări circulare.
spirala sugereaza ascensiune în delir. și ce poate fi mai grozav decât să trăiești viața într-un delir absolut și să guști orice părticică din spiralata ei frumusețe?...
sigur, sunt și spirale descendente. dar asta e normal și e bine. ar fi monoton să tot urci. și spiralele nu sunt monotone.
ce se crede perfect la cerc e că e infinit... că te tot învârți o eternitate. poi ce e perfect în asta? nici asta nu vreau.
spiralele au sfârșit. și asta e bine. mult mai bine decât o eternitate de învârteli.
vreau să merg în spirale. în sus și în jos. și apoi totul să se termine în neant, care e și el perfect și mai mult ca sigur că e format din spirale.

3 comentarii:

mystik_ally spunea...

Eu tin cu spiralele:)Conform cu o parte din ce am inteles eu se pare ca o sa trebuiasca sa convertesti toate persoanele pe care le vrei in jurul tau la credinta spiralelor ca sa iei drumul fericirii/implinirilor.
In momentul de fata ai atribuit spiralele persoanei tale(imaginatie,visare) si cercurile momentelor cand te intersectezi cu alte entitati.Cum sa transformi cercuri in spirale doar cu resurse proprii?
Tind sa cred ca ideea e mai presus de ce am zis eu aici..dar mi se pare nostim cu puteam ajunge si la o forma de "religie" din asta.
O zi frumoasa!

gogola hutz spunea...

nu caut să convertesc pe nimeni, nu caut să creez o religie. nu îmi plac religiile.
îmi place pur și simplu să cred în lucruri frumoase.
cercurile nu se vor transforma în spirale. cercurile vor dispărea, iar apoi vor crește spirale, din mine. tu ai spus resurse proprii... eu mă gândesc că fac prte dintr-un Univers imens și generos care mă va ajuta cum poate el mai bine să evoluez în felul meu :)

mystik_ally spunea...

Recunosc ca am prins un fir si l-am intins la maximum,in mod intentionat.Ideea unei lumi utopice imi surade mult mai mult:)