Despre mine

Fotografia mea
pasărea cu frică de înălțime...

joi, 17 martie 2011

Insomnie [noiembrie 2010]

Mă mănâncă o bubă pe brațul stâng, în interior. Mă scarpin. Pielea-mi devine tare, îmi cresc solzi. Devin o cochilie, o scoică. Înăuntrul meu cresc o perlă. Perla sunt eu. Sunt într-o scoică în mare dar am uitat în care.
Văd globuri luminoase și unele întunecate. Cred că e un țânțar ce supraviețuiește în peștera mea. Mă mănâncă și gândul că m-ar putea mușca. Vreau degetele cuiva în părul meu. Crăpăturile din tavan se tot măresc, am impresia că vor să mă-nghită. Nu, degetele tale le vreau prin părul meu, să adorm în timp ce tu îmi povestești despre morminte celebre. Lucrurile se tot mișcă prin cameră, dar camera e în ochiul meu și ochiul în cap. Așa că lucrurile se tot mișcă prin capul meu și încerc să le prind cu privirea dar dispar. Apoi ajung să le gândesc intens până apar ca și cum n-au mai fost nicicând acolo și prezența lor mă ține trează și-mi dictează ce să scriu. De fapt scriu ce vreau, nu că aș vrea să scriu ceva anume, ci doar ca să scap de ele.
Mă simt distilată, poate-aș adormi în muzică. Îmi cânți ceva? Care e cel mai haios lucru pe care l-ai auzit? Știi că nu pot dormi, încearcă doar să-mi trimiți un gând bun, un gând de liniște ca să pot pleca în vise. Prea tare îmi aud respirația, sunt înfundată toată. Aș adormi chiar bine în muzica ta și apoi te-aș visa.
De fiecare dată când mi-e poftă să fumez îmi imaginez ceva aproape delicios, dar niciodată nu e așa cum vreau eu să fie. E ciudat să-mi amintesc că ți-am dat o picătură de sânge? Care e rețeta somnului instant? Nu-mi mai găsesc colacele de salvare. Aveam mai multe. Mi-e dor de nisip, de mult nisip. În care să îngrop portocale pe jumătate și să le simt acreala doar uitându-mă la ele. De unde știi care e 8-ul pe dos?
Am un elefant care adoră să-l pictez. Îl cheamă ROGVAIV. Nu e adevărat, dar a putea fi.

Niciun comentariu: